Acatistul Buneivestiri a preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria
|
|
Condacul 1 Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Icosul 1 Îngerul cel mai întâi stătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! şi împreună cu glasul cel netrupesc văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi i-a stat înainte grăindu-i unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; Bucură-te, cea prin care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei; Bucură-te, înălţime întru care anevoie se suie gândurile omeneşti; Bucură-te, adâncime care nu te poţi vedea lesne cu ochi îngereşti; Bucură-te, că eşti scaun Împăratului; Bucură-te, că porţi pe Cel ce pe toate le poartă; Bucură-te, steaua care arăţi Soarele; Bucură-te, pântecele dumnezeieştii Întrupări; Bucură-te, prin care se înnoieşte făptura; Bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul; Bucură-te, Mireasă nenuntită!
Condacul al 2-lea Ştiindu-se pe sine Sfânta întru curăţie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naştere cu zămislire fără sămânţă, cum îmi spui, cântând: Aliluia?
Icosul al 2-lea Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Fecioara să o înţeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putinţă să se nască fiu, spune-mi? Către care el a zis cu frică, însă grăind aşa: Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus;
Condacul al 3-lea Puterea Celui de sus a umbrit atunci, spre zămislire, pe ceea ce nu ştia de nuntă; şi pântecele ei cel cu bună roadă, ca pe o ţarină dulce l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta aşa: Aliluia!
Icosul al 3-lea Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscându-i închinarea, s-a bucurat şi, cu săltări în pântece, ca şi cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite;
Condacul al 4-lea Vifor de gânduri îndoielnice având în sine înţeleptul Iosif, s-a tulburat uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că eşti furată de nuntă, tu, ceea eşti fără de prihană; iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!
Icosul al 4-lea Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos şi, alergând spre Acesta ca spre un păstor, văzutu-L-au ca pe un Miel fără prihană în braţele Mariei, pe care lăudând-o, au zis: Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului; Condacul al 5-lea Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o înţelepţii, mers-au pe urma luminii ei; şi ţinând-o ca pe o făclie, cu ea căutau pe tarele Împărat; şi ajungând pe Cel neajuns, s-au bucurat, cântându-I: Aliluia!
Icosul al 5-lea Văzut-au pruncii haldeilor în braţele Fecioarei pe Cel ce a zidit cu mâna pe oameni; şi, cunoscându-L a le fi Stăpân, deşi luase chip de rob, s-au grăbit cu daruri a-L sluji şi a-i cânta celei binecuvântate: Bucură-te, Maica stelei celei neapuse;
Condacul al 6-lea Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, împlinind proorocia; şi tuturor mărturisindu-Te pe Tine, Hristoase, l-au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu ştia să cânte: Aliluia!
Icosul al 6-lea Strălucind în Egipt Tu, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, nerăbdând tăria Ta, Mântuitorule, au căzut; iar cei ce de ei au scăpat, îi cântau Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, îndreptarea oamenilor;
Condacul al 7-lea Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înşelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut lui cunoscut şi ca Dumnezeu desăvârşit. Pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând: Aliluia!
Icosul al 7-lea Arătat-a făptură nouă, arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânţă şi păzindu-l întreg precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm grăind: Bucură-te, floarea nestricăciunii;
Condacul al 8-lea Văzând naştere străină, să ne înstrăinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat om plecat, vrând să tragă întru înălţime pe cei ce-I cântă: Aliluia!
Icosul al 8-lea Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, şi naştere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea: Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput;
Condacul al 9-lea Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării Tale; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-au văzut om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi şi auzind de la toţi: Aliluia!
Icosul al 9-lea Pe retorii cei mult vorbitori îi vedem, Născătoare de Dumnezeu, că-ţi stau înainte ca nişte peşti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip şi fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iar noi, de o taină ca aceasta minunându-ne, cu credinţă strigăm: Bucură-te, sălaşul înţelepciunii lui Dumnezeu;
Condacul al 10-lea Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea, la ea a venit, precum i se făgăduise; şi Păstor fiind ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca noi. Căci cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu, aude: Aliluia!
Icosul al 10-lea Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pe tine, curată, sălăşluindu-Se în pântecele tău şi învăţându-i pe toţi să-ţi cânte: Bucură-te, turnul fecioriei;
Condacul al 11-lea Împărate Sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, că se biruieşte toată cântarea care va să tindă spre mulţimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ţi cântă: Aliluia!
Icosul al 11-lea Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc, pe toţi îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeiască ce le luminează mintea cu raza ei şi se cinsteşte cu chemarea aceasta: Bucură-te, raza Soarelui celui înţelegător;
Condacul al 12-lea Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omeneşti venit-a singur la cei ce se depărtaseră de harul Lui şi, rupând zapisul, aude de la toţi aşa: Aliluia!
Icosul al 12-lea Cântând naşterea ta, te lăudăm toţi ca pe o Biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu, că locuind în pântecele tău, Domnul, Care ţine toate cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pe toţi să-ţi cânte: Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu-Cuvântul;
Condacul al 13-lea O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, mântuieşte de toată ispita şi scoate din chinul ce va să fie pe toţi cei ce-ţi cântă: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori).
După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Îngerul cel mai întâi stătător... şi Condacul întâi: Apărătoare Doamnă... şi apoi această rugaciune
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Preacurată Doamnă, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Fecioară, care poţi face tot binele, primeşte aceste daruri, care se cuvin numai ţie, de la noi, nevrednicii robii tăi, ceea ce eşti aleasă din toate neamurile, şi te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cereşti şi pământeşti. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor; şi prin tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, şi ne-am învrednicit Sfântului Său Trup şi Preacuratului Său Sânge. Pentru aceea fericită eşti întru toate neamurile, ceea ce eşti de Dumnezeu fericită, mai luminată decât Heruvimii şi mai cinstită decât Serafimii. Şi acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, Fecioară întru tot cântată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de tot sfatul celui înşelător, şi de toată primejdia şi să fim păziţi nevătămaţi de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci, cu rugăciunile tale, păzeşte-ne pe noi până la sfârşit neosândiţi. Ca, întru paza şi cu ajutorul tău fiind mântuiţi, slavă, laudă, mulţumire şi închinare, pentru toate să înălţăm Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
|