O, Doamne preabunule, Tu mi-ai dat un sot al zilelor mele pe pamant, partas sortii mele si sprijinul meu in vremea calatoriei acestei vieti.

Fa sa cunosc ca el se ingrijeste de mine si ajuta-ma sa nu intristez niciodata zilele lui, nici sa fiu nemultumitoare fata de cel care ma sprijina si ma ingrijeste.

Fa-ma supusa si indatoritoare, ca nu cumva printr-o purtare necuviincioasa sa-i adaug la osteneli si sa-i amarasc painea ce-o castiga pentru mine si copiii nostri.

Izvorule al intelepciunii, lumineaza-ma sa cunosc toate virtutile familiei si printr-o inteleapta chivernisire sa pastrez ceea ce el aduna cu osteneli si prin sudoarea fetei sale. Ajuta-mi ca prin supunere, prin dulceata purtarii mele, prin rabdarea si dragostea mea, sa incununez zilele lui cu flori si cu bucurii, sa impart cu el fara cartire toate loviturile vietii si sa-i fiu insotitoare nedespartita, precum in fericire asa si in necaz.

Pazeste-ma de impodobirile necumpatate si de necuviintele in care cad femeile care nu cunosc pretul unui sot bun, punandu-si toata fericirea lor in podoabe si petreceri zgomotoase si desarte ce atrag dupa sine neintelegeri, dezamagire si dureri.

Ajuta-mi sa deprind toate virtutile care fac podoaba femeii, pentru ca daca varsta sau bolile imi vor ridica floarea frumusetii si a tineretii sa-mi ramana o inima vrednica de dragostea sotului meu si a fiilor nostri, ca sa le dau pilda buna, intarindu-i in puterea virtutii.

Asculta, Preabunule, glasul meu cel umilit, si trimite binecuvantarea Ta asupra zilelor noastre. Amin.